CONTEMPORARY
16–300mm F3.5–6.7 DC OS
by Mina Daimon
16–300mm F3.5–6.7 DC OS
by Mina Daimon
SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L, ISO 1250, F5.8, 1/500s, 45mm
Frunzele au căzut din laricele japoneze, iar lumina soarelui se revarsă pe pământul pădurilor din Tono. Cu fiecare pas pe care îl fac, frunzele înghețate scârțâie, și simt cum acele de gheață pocnesc sub cizmele mele. Zăpada de acum câteva zile s-a topit la soare și a înghețat din nou, formând forme care seamănă cu figurine de zahăr. Când încerc să le ridic, se sfărâmă între vârfurile degetelor și se topesc într-o pătură moale de mușchi.
Această pădure îmi pare familiară. Nostalgică. Pentru asta am venit, îmi spun. Credeam că am ajuns în Tono din întâmplare, dar poate că am fost condusă aici.
În această pădure trăiește un grup de cai. Trei iepe, doi armăsari. Când mă aplec să-i salut, unul dintre ei începe să-mi rontăie pălăria. Un cal frumos, puternic, colorat într-o nuanță numită „castaniu obana”, denumită după iarba de argint japoneză (Miscanthus). De fapt, coada sa lungă, legănându-se la fiecare pas, îmi amintește de iarba de argint care flutură în vânt.
Nu tresare când îl ating. Deși trăiesc aici, în pădure, cunosc atingerea umană încă de la naștere. Îmi mut mâna pe lateral, simțind căldura corpului prin părul moale. În timp ce îl mângâi de-a lungul blănii, observ un vârtej de păr ca o spirală la baza picioarelor din spate. Mi s-a spus că forma și poziția acestor vârtejuri sunt unice pentru fiecare cal.
Aflu, de asemenea, că mirosul bălegarului de cal se schimbă odată cu anotimpurile. Când vine primăvara și zăpada se topește, bălegarul devine parte a solului din jur, parte a ciclului vieții pădurii.
Când mergem printr-o pădure, ne facem propriile cărări. Animalele pădurii folosesc și ele aceste cărări. „Uite”, aud, „urmele unui tanuki (câine raton). Se pare că și-au schimbat brusc direcția.”
Când m-am mutat pe coastă acum zece ani și am aflat că există nume pentru diferite vânturi și maree, am dobândit o nouă înțelegere a oceanului. Într-un mod similar, „rezoluția” cu care experimentez pădurea crește cu tot ceea ce învăț. În loc să o înțeleg la nivel cerebral, ajung să cunosc pădurea mirosindu-i aromele, ascultându-i sunetele, respirându-i aerul, întâlnindu-i animalele.
Fotografiatul în pădure necesită un echipament ușor și compact. Cu obiectivul atașat la camera mea Sigma fp L, am putut surprinde vastitatea pădurii, creasta muntelui Yakushi-dake în depărtare, luna strălucind printre crengile goale de deasupra mea și fulgii de zăpadă odihnindu-se pe spatele cailor, totul cu un singur obiectiv.
Această pădure îmi pare familiară. Nostalgică. Pentru asta am venit, îmi spun. Credeam că am ajuns în Tono din întâmplare, dar poate că am fost condusă aici.
În această pădure trăiește un grup de cai. Trei iepe, doi armăsari. Când mă aplec să-i salut, unul dintre ei începe să-mi rontăie pălăria. Un cal frumos, puternic, colorat într-o nuanță numită „castaniu obana”, denumită după iarba de argint japoneză (Miscanthus). De fapt, coada sa lungă, legănându-se la fiecare pas, îmi amintește de iarba de argint care flutură în vânt.
Nu tresare când îl ating. Deși trăiesc aici, în pădure, cunosc atingerea umană încă de la naștere. Îmi mut mâna pe lateral, simțind căldura corpului prin părul moale. În timp ce îl mângâi de-a lungul blănii, observ un vârtej de păr ca o spirală la baza picioarelor din spate. Mi s-a spus că forma și poziția acestor vârtejuri sunt unice pentru fiecare cal.
Aflu, de asemenea, că mirosul bălegarului de cal se schimbă odată cu anotimpurile. Când vine primăvara și zăpada se topește, bălegarul devine parte a solului din jur, parte a ciclului vieții pădurii.
Când mergem printr-o pădure, ne facem propriile cărări. Animalele pădurii folosesc și ele aceste cărări. „Uite”, aud, „urmele unui tanuki (câine raton). Se pare că și-au schimbat brusc direcția.”
Când m-am mutat pe coastă acum zece ani și am aflat că există nume pentru diferite vânturi și maree, am dobândit o nouă înțelegere a oceanului. Într-un mod similar, „rezoluția” cu care experimentez pădurea crește cu tot ceea ce învăț. În loc să o înțeleg la nivel cerebral, ajung să cunosc pădurea mirosindu-i aromele, ascultându-i sunetele, respirându-i aerul, întâlnindu-i animalele.
Fotografiatul în pădure necesită un echipament ușor și compact. Cu obiectivul atașat la camera mea Sigma fp L, am putut surprinde vastitatea pădurii, creasta muntelui Yakushi-dake în depărtare, luna strălucind printre crengile goale de deasupra mea și fulgii de zăpadă odihnindu-se pe spatele cailor, totul cu un singur obiectiv.
SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L, ISO 100, F6.7, 1/1250s, 300mm
SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L, ISO 1250, F18, 1/100s, 90mm
 SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L,ISO 100, F6.1, 1/125s, 55mm |
 SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L,SO 100, F6, 1/250s, 88mm |
SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L, ISO 320, F4.9, 1/100s, 31mm
 SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L, ISO 250, F6, 1/100s, 77mm |
 SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L, ISO 500, F5.8, 1/100s, 69mm |
SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L, ISO 160, F6, 1/100s, 55mm
Am petrecut câteva zile în pădurile din Tono fără niciun alt obiectiv la mine. Pentru mine, cel mai mare avantaj al acestui obiectiv este că mă simt eliberată de povară. Este mic, ușor, acoperă toate distanțele focale între 24mm și 450mm (echivalent) și mă scutește de nevoia de a schimba obiectivele. Este alegerea perfectă pentru situații precum această călătorie, când ai nevoie de ceva compact, dar versatil. Încet, dar cu un ritm constant, am surprins lumea din jurul meu exact din unghiurile pe care mi le imaginasem. Spre sfârșitul timpului petrecut acolo, am încercat să fac un prim-plan unuia dintre cai și mi-am descoperit brusc propria reflexie în ochii săi, amintindu-mi că nu poți privi fără a fi privit. Deși exista un sentiment de distanță între cai și mine când ne-am întâlnit, ochii lor păreau să strălucească cu o lumină prietenoasă în ziua în care am părăsit pădurea.
Un alt lucru pe care l-am învățat în pădure a fost originea unei expresii japoneze. „A paște iarba de pe marginea drumului” (Michikusa wo kuu), care înseamnă a zăbovi fără a face prea multe progrese, provine din felul în care caii se opresc din când în când să rontăie iarba care crește de-a lungul drumului. Atâta timp cât am aparatul foto și obiectivul Sigma 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary cu mine, sunt dispusă să mă opresc și să „pasc iarba de pe marginea drumului” cât de mult vreau, dacă asta înseamnă să experimentez lumi necunoscute anterior cu tot corpul meu.
Fotografii realizate în colaborare cu Queen's Meadow Country House & Hayachinenda General Incorporated Foundation
SIGMA 16-300mm F3.5-6.7 DC OS | Contemporary, SIGMA fp L,ISO 2000, F8, 1/25s, 229mm
MINA DAIMON Fotograf
Mina Daimon este o fotografă japoneză. Pe lângă munca sa artistică și comercială, ea susține ateliere educaționale și scrie pentru diverse reviste tipărite și online. Lucrările sale au fost prezentate în numeroase expoziții personale și de grup, inclusiv în Portugalia (2011), Shinbashi (2016) și Hama (2018), ultima fiind publicată și sub forma unui album foto (Akaaka, 2018). A realizat multe fotografii cu Sigma dp3 Quattro și a fost prezentată anterior în revista SEIN a celor de la Sigma și în Galeria Foto Sigma.
site: minadaimon.com instagram: @minadaimon
